Hidrologie

Râul Nera are o lungime de 131 km, izvorăşte din Munţii Semenic, de sub Vârful Piatra Goznei (1447 m) şi se varsă în Dunăre. În interiorul Parcului, după ce străbate Depresiunea Almăjului de la NE la SV, în dreptul localităţii Şopotu Nou, Nera îşi schimbă direcţia spre NV străbătând frumoasele Chei ale Nerei.

Reţeaua hidrologică cuprinde bazinele râului Nera şi ale afluenţilor acestuia Nergana, Nergăniţa, Coşava, Helişag, Miniş, Lăpuşnic, Moceriş, Ducin, Prigor, Rudăria, Bănia, Şopot, Valea Rea, Bei, etc. Pe teritoriul Parcului se află două lacuri naturale: Lacul Dracului, fenomen carstic unic în ţara noastră, cu o suprafaţă de cca 700 mp şi adâncimea max. de cca 12 m şi Ochiul Beiului cu o suprafaţă de 284 mp, adâncimea maximă de 3,6 m.

Geologie şi geomorfologie

Substratul geologic este format din fenomene carstice, care dau regiunii un aspect pitoresc deosebit. Parcul constituie cel mai mare depozit compact de calcare din România, străbătut de râul Nera, dând naştere unui sector de chei sălbatice de 20 km, cu toate fenomenele carstice posibile (lapiezuri, doline, văi seci, văi oarbe, peşteri, izbucuri, etc.).

Peisajul cheilor este dominat de pereţi abrupţi surplombaţi pe alocuri, la baza cărora Nera a creat numeroase meandre încătuşate şi marmite de eroziune. Se mai remarcă sectoare de tunele şi poteci de acces săpate de om.

Altitudinea variază între 160 m şi 1160 m.

Clima

Teritoriul pe care este situat Parcul Naţional este caracterizat printr-un climat temperat-continental de dealuri, cu ierni moderate, veri calde, cu precipitaţii bogate, cu amplitudini termice reduse, cu evidente influenţe mediteraneene.

Temperatura medie anuală este de 10 ° Celsius, cea mai scazută fiind în luna Ianuarie de - 2 ° Celsius, iar cea mai ridicată în luna Iulie de 20 ° Celsius.

Valoarea medie anuală a precipitaţiilor este de 900 mm/mp. Vânturile dominante sunt Austrul din direcţia SV şi Coşava din direcţia NE .